Chirurgie BMF
Despre intervențiile chirurgicale de care poți avea nevoie

Chirurgia BMF este o ramură a chirurgiei, care, așa cum indică prescurtarea, se ocupă de intervenții la nivelul cavității bucale. În ciuda temerilor asociate cu acest termen, majoritatea procedurilor chirurgicale efectuate sunt de rutină, apărând ca o necesitate în planul de tratament. Cele mai frecvente proceduri de care ne ocupăm sunt:
Înlăturarea molarilor/caninilor incluși
Adițiile de os cu grefe osoase
Sinus-liftul
Chistectomiile (curățarea chisturilor)
Rezecțiile apicale
Molarii incluși
Molarii incluși sunt acei molari de minte care s-au dezvoltat în interiorul osului și care, din acest motiv, nu au ieșit complet la suprafață. Există și situația în care molarul se dezvoltă deasupra osului și rămâne parțial acoperit de gingie. Un molar nu reușește să iasă complet la suprafață fie pentru că nu are suficient spațiu pe arcadă, fie pentru că are o direcție de erupție greșită, care îl blochează. Statistic vorbind, în jur de 65-70% dintre adulții până în 30 de ani au molari de minte incluși.
Mestecăm mai puțin, deci, evoluăm
Studiile arată că, de-a lungul timpului, cavitatea bucală a omului s-a micșorat. Odată cu apariția metodelor de preparare a mâncării, masticația s-a putut desfășura mai ușor, fără să mai fie nevoie de al treilea molar. Ne aflăm în procesul de evoluție în care, cercetătorii sunt de părere că molarul de minte va dispărea complet. Există deja numeroase cazuri de persoane cărora le lipsesc mugurii molarilor de minte.

De ce se recomandă îndepărtarea molarilor de minte
Atunci când nu au suficient spațiu pentru a erupe, molarii incluși au tendința de a împinge restul dinților pentru a-și face loc, provocând probleme de natură ortodontică – înghesuiri ale dinților ce necesită să fie mai apoi îndreptate cu ajutorul aparatului dentar. Molarii care erup într-o direcție greșită (orientați spre limbă sau spre obraz) vor provoca răni, care ulterior se pot infecta din cauza nivelului bogat de microbi care se află în cavitatea bucală.
Cum îți dai seama dacă molarii tăi de minte sunt incluși
Dacă ai trecut de vârsta normală la care erup molarii de minte (18 – 24 de ani) și cel de-al treilea molar nu a apărut, cel mai probabil molarii tăi sunt incluși. Chiar dacă nu există durere, șansele ca ei să lipsească total sunt foarte mici. O radiografie va clarifica lucrurile, așa că te așteptăm la clinică.
Grefele osoase
Grefele osoase sunt bucăți de os folosite în operația de adiție de os pentru a completa zonele în care osul s-a resorbit sau, din diverse motive, a fost înlăturat. Resorbția osoasă apare în urma purtării protezelor dentare, a bolii parodontale, dar și în locurile în care a fost extras un dinte, fără să se completze ulterior zona cu un implant. Dacă, după un timp, pacientul își dorește să pună un implant pe zona cu resorbție, pentru ca acel implant să aibă susținere este nevoie de adiție de os.
Tipuri de grefe osoase
Grefă de proveniență umană, de la pacient. E recoltată de la pacient însuși, din diverse zone ale corpului: din zona incisivilor inferiori, zona din spatele ultimului molar – uneori se poate recolta și din zona scalpului. Este cel mai recomandat tip de grefă deoarece este cel mai bine primit de organism.
Grefă de proveniență umană, de la o altă persoană. Acest tip de grefă se ia dintr-o bancă de țesut osos și are, de asemenea, o rată mare de integrare.
Grefă de proveniență animală. Cea mai folosită este cea recoltată de la bovine.
Grefă obținută sintetic, de cele mai multe ori din fosfat de calciu.
La ce să te aștepți de la o adiție de os
Intervenția chirurgicală este simplă. Medicul chirurg așază grefa în locul necesar și o fixează cu ajutorul unor șuruburi ce vor fi asimilate în os. Este nevoie de câteva luni pentru ca grefa să se integreze complet. În unele cazuri, medicul recomandă ca adiția de os să se facă odată cu implantul dentar, pentru a comasa cele două operații.
Sinus-lift-ul
Este o procedură care are loc la nivelul maxilarului superior, de obicei înainte de un implant, atunci când între osul existent și sinusuri este un spațiu prea îngust, ce nu permite inserarea corespunzătoare a implantului dentar. Situația aceasta apare în cazul bolilor parodontale sau la mult timp după o extracție, când osul s-a resorbit.
Cum se face sinus-lift-ul
Cu ajutorul unei radiografii dentare, medicul poate să observe unde se află sinusurile și care este distanța la care trebuie făcută intervenția. După efectuarea unei anestezii, se împinge membrana sinusală și se inserează o grefă de os pentru a completa spațiul gol și pentru a crește, astfel, masa osoasă. Ca în cazul adiției de os simple, este nevoie de câteva luni pentru ca osul să se integreze.
Chisturile și rezecțiile apicale
Chisturile sunt săculeți cu fluid care apar în jurul unor infecții. Ele pot apărea pe gingie sau la rădăcina dintelui, formând abcese dentare. Cea mai mare parte a chisturilor se formează în urma unor infecții dentare netratate. Operația de eliminare a unui chist pe gingie se numește chistectomie, iar cea de eliminare a chisturilor de la nivelul rădăcinii se numește rezecție apicală.

Cum îți poți da seama dacă ai un chist
Chisturile apar la nivelul gingiei, sub forma unor mici umflături care, uneori, se pot simți la atingere. Atunci când chistul se află la rădăcina dintelui, pacientul are senzația că dintele este mobil și simte o durere la apăsarea dintelui. Există și chisturi nedureroase, care pot fi depistate doar prin radiografie. Pentru astfel de cazuri și multe alte afecțiuni silențioase, îți recomandăm să faci un control o dată la 6 luni, chiar dacă nu există nicio durere.
Cea mai frecventă greșeală
O greșeală pe care o fac mulți pacienți când au o inflamație este să ia antibiotice, fără să vină la o consultație. Antibioticele vor ține sub control simptomele infecției, dar nu vor vindeca chistul. Dintr-o acumulare de lichid pe care o putem îndepărta printr-o operație simplă, chistul se poate transforma într-o infecție a osului sau în sinuzită maxilară, poate duce la pierderea dintelui și a dinților vecini și, cel mai grav, se poate extinde în organism prin sânge.